Prefață de Dennis Deletant
Ziua în care dictatura comunistă a fost înlăturată în România, 22 decembrie 1989, și cele care au urmat stîrnesc și astăzi controverse cu privire la ceea ce s-a întîmplat de fapt. O problemă rămasă încă fără răspuns și care alimentează disensiuni între susținătorii diferitelor teorii despre cele petrecute este identitatea teroriștilor care au deschis focul asupra civililor și a militarilor după fuga dictatorului. Andrei Ursu, Roland O. Thomasson și Mădălin Hodor analizează rolul jucat de instituțiile de forță ale țării înainte și după căderea regimului comunist, reconstituind momentele-cheie pe baza unor mărturii ale celor care s-au aflat în mijlocul Revoluției și a unor documente de arhivă recent descoperite. Cu ajutorul acestora se aduc noi dovezi care, coroborate, susțin ideea că împușcarea revoluționarilor după 22 decembrie nu a fost „foc fratricid” cauzat de panica și haosul acelor zile, ci urmarea unui scenariu dintr-un plan pus la punct cu cîțiva ani înainte. La trei decenii după căderea comunismului, Trăgători și mistificatori aruncă o nouă lumină asupra acelor evenimente sîngeroase și face un pas important către aflarea adevăraților vinovați de rănirea și uciderea unor oameni în lupta pentru libertate a românilor.
Author(s): Andrei Ursu , Roland O. Thomasson , Mădălin Hodor
Edition: 1
Publisher: Polirom
Year: 2019
Language: Romanian
City: Iași
Prefaţă
Mulţumiri
Introducere
De ce acum?
Cum s-a ajuns aici?
Ce urmărim?
Structura cărţii
Scurt preambul despre caracteristicile poliţiei politice ceauşiste
Tipologia dictaturii Ceauşescu
Imperativul disimulării opoziţiei şi a represiunii. Tabuul totalitar
Naţionalismul ceauşist
A sesizat dictatorul nemulţumirea populară?
Lupta de rezistenţă: scurtă introducere
Misiunile şi modalităţile „luptei de rezistenţă”
Securitatea în miezul evenimentelor Revoluţiei între 15 şi 21 decembrie
Anticipare şi pregătiri „de luptă”
Evenimentele de la Iaşi din 14 decembrie
Revoluţia de la Timişoara şi acţiunile Securităţii. Vedere de ansamblu
Preludiul. Cazul Tőkés
Vineri, 15 decembrie 1989. Scânteia Revoluţiei
Sâmbătă, 16 decembrie
Duminică, 17 decembrie
Luni, 18 decembrie
Marţi, 19 decembrie
Miercuri, 20 decembrie
Semnificaţia şi eroismul Timişoarei
Joi, 21 decembrie. Propagarea Revoluţiei
Victoria Revoluţiei la Bucureşti
Vineri, 22 decembrie. Dimineaţa hotărâtoare
Simbioza Ceauşescu-Securitate şi imposibilitatea „diagnosticului”
Retragerea Armatei în Bucureşti
Sfârşitul jocului
„Era încă preşedinte!”
Convorbiri cu „flotila specială” a Direcţiei a V-a
„Organizez rezistenţă la Târgovişte”
Planul luptei de rezistenţă a Securităţii
Origini
Invazia externă devine pretextul luptei de rezistenţă
Organizarea luptei
O redutabilă forţă militară conspirată. Arsenalul Securităţii conform documentelor găsite recent la CNSAS
Gradul de militarizare al DSS conform revistei Securitatea
Obiectivele luptei de rezistenţă a Securităţii
Metodele de luptă
O mărturie din interior asupra implicării şefului Securităţii în lupta de rezistenţă
Declanşarea acţiunilor teroriste şi diversioniste sau a luptei de rezistenţă
Planificare şi improvizaţie
Actele teroriste de la MApN
Atacul asupra Televiziunii
Iulian Vlad şi Ştefan Guşă au avut acces la mijloacele de comunicare operativă în CC
Mărturia generalului Ion Hortopan
Securitatea a folosit din plin armamentul începând din 22 decembrie 1989
Iulian Vlad nu a dezarmat Securitatea
Iulian Vlad a căutat să asigure armament pentru „lupta de rezistenţă”
Terorişti securişti prinşi la Revoluţie, eliberaţi, apoi participanţi la Mineriadă
Acţiuni teroriste şi diversioniste pe tot „teritoriul ocupat de inamic”
În Bucureşti
Atacuri teroriste şi la alte unităţi militare din capitală
Diversiunea asupra unităţilor militare, parte integrantă a „luptei de rezistenţă”
Consiliul de Război din 23 decembrie 1989 şi evenimentele care au urmat la MApN
Încercarea de decapitare a Revoluţiei. Cazul Trosca la MApN
Continuitatea contrarevoluţiei. Aceiaşi „mascaţi” la Timişoara şi Bucureşti
Lupta de rezistenţă a Securităţii în Sibiu
Braşov
Reşiţa
Craiova
Buzău
Atacurile asupra unităţilor militare din Brăila
Acţiuni diversioniste şi teroriste la Hunedoara
Odiseea personală a lui Eduard Ursache, rănit la Revoluţie în Arad
Terorişti identificaţi drept cadre şi asociaţi ai Securităţii
Definiţia termenului „terorist”
Iulian Vlad îşi identifică teroriştii
Concluzia generalului Nicolae Militaru coincide cu cea a lui Iulian Vlad
Aceleaşi suspiciuni vin şi din partea generalului Ion Hortopan
Raportul Popescu-Necşeşti coincide cu lista lui Iulian Vlad
Scurtă incursiune în misiunile „patriotice” ale USLA
O confirmare a identităţii teroriştilor din interiorul DSS
Mărturiile lui Nicolae Militaru şi Silviu Brucan legate de rolul lui Iulian Vlad şi al Securităţii în lupta de rezistenţă
Mărturia lui Dumitru Mazilu
Interesul şi scopurile posibile urmărite de Securitate
Armata sau Securitatea
Motivul. Problema vinovăţiei pentru Timişoara (şi pentru cei 45 de ani de comunism)
Încrederea dictatorului
Misiunea instituţională. Posibilităţile strategice, umane, logistice şi de conspirativitate
Cine şi cum a putut coordona „lupta de rezistenţă” în zilele de 22-25 decembrie 1989
Ştergerea urmelor şi acoperirea crimelor
Rolul nefast al procurorilor militari
Dispariţia teroriştilor, a cadavrelor şi a mijloacelor de probă din spitale
Intimidări şi ameninţări la adresa martorilor şi jurnaliştilor
Procesele şi rechizitoriile trucate ale Revoluţiei
Mistificarea adevărului
Mitul „amestecului străin”
„Amestecul străin” a fost acoperirea lui Ceauşescu şi a Securităţii atât pentru represiunea cu muniţie de război, cât şi pentru lupta de rezistenţă
Cine avea interes în mistificarea Revoluţiei?
Concluzie de etapă
Dispreţul, frica şi ura poporului
Frica Securităţii în decembrie 1989
Teoria „complotului filosovietic” ca vinovat pentru diversiunea de după 22 este o aberaţie
Invocarea autorităţii de lucru judecat pentru crimele de dinainte de 22 decembrie – o eroare judiciară elementară
Datoria Parchetelor Militare
Miza istorică şi juridică a dosarului Revoluţiei
ADDENDA
1. Mărturii care confirmă utilizarea gloanţelor şi armelor speciale de către teroriştii din Bucureşti
2. Diversiunea radioelectronică
3. Folosirea simulatoarelor de foc la Revoluţie
4. Numărul total al victimelor Revoluţiei
5. KGB-GRU şi „complotul filosovietic”
6. Cum a câştigat Securitatea războiul pentru istoria lui decembrie 1989. O analiză bazată pe probe a rechizitoriului din 5 aprilie 2019 din Dosarul Revoluţiei
