Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
ROBEA, MIHAIL M.
Proverbe si zicatori. Ghicitori, editie noua/ Robea M. Mihail. – București: Casa Editorială Muntenia, 1998
Author(s): Mihail M. Robea
Edition: editie noua
Publisher: Casa Editorială Muntenia
Year: 1998
Language: Romanian
Commentary: scan by sdr, ocr by epistematic
Pages: 164
City: București
Lămuriri
Cartea aceasta cu proverbe, zicători şi ghicitori este destinată îndeosebi elevilor şi tinerilor. Tocmai de aceea ea încorporează texte esenţiale şi accesibile înţelegerii lor. Plăsmuirile, inspirate din universul nemijlocit al oamenilor, sunt împrumutate parţial din câteva colecţii cu o largă circulaţie, semnalate la bibliografia selectivă cu caractere aldine. Insă majoritatea lor sunt extrase din culegerea noastră Cântece şi poezii populate româneşti, pregătită deja pentru tipar.
Culegerea este însoţită de un aparat critic adecvat despre speciile inserate în carte, glosar, bibliografie selectivi destinai să uşureze aprofundarea textelor ordonate alfabetic şi transcrise în grafia literară. Toate producţiile literare populare posedă, într-un anumit grad, valenţe cognescibile şi etice. însă proverbele şi ghicitorile deţin astfel de valenţe -şi aceasta s-a observat din experienţele existenţiale - la un nivel cu totul superior. Ele sunt două specii folclorice care, chiar dacă posedă anumite similitudini, îşi au individualitatea lor.
Proverbele constituie o categorie folclorică destul de cunoscută şi de numeroasă. în mediile tradiţionale, proverbul e receptat cu termenii vorbă, zicală, învăţătură. Dar cel mai frecvent este primul termen, vorbă, însoţit deseori de adausul din bătrâni - adică vorbă din bătrâni. Numele speciei de proverb (lat. proverbium) este unul care circulă în mediile cărturăreşti şi s-a impus treptat, în special prin şcoală, printre tineri şi adulţi, încât el se vehiculează acum aproape de către toţi. Proverbul este o specie folclorică cu originea în vremurile îndepărtate, imemorabile. Căci în permanenţă omul a simţit necesitatea, pe măsura înaintării în timp, când acumula experienţă şi se îndepărta de lumea mitică, să-şi expună în construcţii lingvistice sintetice diversitatea atitudinilor şi varietatea gândurilor faţă de semenii săi şi faţă de natura atât de felurită.