Pentru I. M. Lotman, cultura ca sumă totală a informaţiei nonereditare — în sens biologic — este un sistem semiotic organizat cu posibilităţi de autoreglare. Cultura presupune acumularea, conservarea şi sistematizarea informaţiei, elaborarea unui sistem de reguli prin care se realizează comunicarea culturală cu ajutorul diferitelor limbaje. Exprimîndu-se prin texte, cultura are posibilitatea de translatare dintr-un limbaj într-altul. Regulile de transformare constituie unele din articulaţiile principale ale interconectului limbajelor nu numai în încifrarea, ci şi în descifrarea textelor. Fiind sistem, cultura are la baza ei modele. Gramaticalizarea acestor modele constituie modul de autodescriere a culturii, de înţelegere a mecanismelor ei complexe.
Sub acest aspect, lucrarea lui I. M. Lotman prezintă nu numai interes teoretic pentru semioticieni, pentru cercetătorii culturii în general, ci şi unul practic-operativ, pentru fundamentarea ştiinţifică a înţelegerii fenomenelor culturale complexe de către cei ce practică îndrumarea culturală.
