Groapa

Eroii lui Barbu sunt oamenii cei mai naturali, neafectati de cultura, n-au maniere sau manierele lor sunt instinctele fundamentale ale animalului sanatos si normal. Nu exista scrupule si nici pedepse dincolo de cele naturale, Decalogul, cazuistica juridica si Codul Penal au fost inventate, dar nu pentru a fi aplicate sever. In lume domina puterea, crima, sexul, realizarea individuala si cu grupul, care-si au propriile legi. Romanul a fost criticat pentru limbaj, dar si pentru accentul pus pe acte licentioase. De fapt, nicio actiune nu depaseste naturalul, vicii si perversiuni nu exista. In spatiul Gropii nu sunt homosexuali, „Aia mica“ nu e chiar atat de mica incat studentul sa fie acuzat de pedofilie, nici sexul colectiv nu deriva in excese sadice. Exista exclusiv copulatie naturala, nici urma de amor soft, iar unicul drog al lumii este alcoolul cunoscut de cand lumea. Filosofia curenta este cea formulata de Titi Aripa intr-un distih bazat pe frustrarea unei rime automate: „Eu sunt Titi Aripa/ Beau si pup/ Ce am avut si ce-am pierdut.“ Marian Popa „Dacă s-ar face o anchetă cu privire la cele mai bune romane din literatura noastră, n-aș ezita să înscriu printre ele și «Groapa» de Eugen Barbu... Țin să stărui asupra poeziei romanului, care la întîia lui apariție în volum a ridicat și obiecții, necruțîndu-i-se calificarea de «naturalist». Dacă naturalismul lui Zola și al școalei de la Medan s-au caracterizat prin stăruință exagerată asupra instinctelor brutale și a eredității încărcate, precum și a plăgii alcoolismului, micul univers al "Gropii" se individualizează prin pasiuni primitive mai adesea sănătoase și printr-un plein-airism robust, iar însăși mizeria și moartea au altă tonalitate, mai puțin sumbră și niciodată repulsivă pînă la îngrețoșare (efectul parcă sistematic vizat de epigonii zoliști).. Scrisul lui Eugen Barbu oferă tot felul de surprinderi, dar mai ales concizia rară, frazarea scurtă, sacadată, dialogul concentrat, nervos, veridic.” - Șerban Cioculescu